Notiţe gastronomice cu Jerome

acest reteta a fost difuzata duminica trecuta… o reteta minunata, sper sa va placa !

Timp de pregătire: 20 de minute; Timp de gătire: 15 minute

Ingrediente pentru patru persoane: 400 g de paste tip capellini; 250 g de mazăre; 4 felii mari de somon afumat; o ceapă; 100 g de smântână; o lămâie; o linguriţă de cimbru; 20 g de unt; sare şi piper

Mod de preparare: Într-o oală, fierbeţi mazărea alături de ceapa tăiată în patru. Într-o altă oală, fierbeţi pastele în funcţie de indicaţiile de pe ambalaj. Tăiaţi feliile de somon în lamele. Topiţi untul într-o tigaie şi adăugaţi somonul. Peste el radeţi coaja de la o lămâie şi adăugaţi mazărea scursă. Turnaţi smântâna şi asezonaţi cu sare şi piper. Puneţi pastele într-o farfurie şi puneţi somonul alături. Turnaţi peste ele sosul obţinut în tigaie.

Acum cateva zile am decis sa organizez o mica cina festiva de Paste. Voi invita cativa prieteni si voi gati ceva ce sper sa le placa.

Cu aceasta idee in cap, m-am dus sa imi fac cumparaturile pentru aceasta saptamana si am inceput sa ma uit dupa carne de miel prin hypermarket. Bineinteles ca nu o sa cumpar de acum, dar vreau sa prospectez putin piata. Inca nu am gasit, dar aceasta cautare mi-a adus aminte de o perioada din copilarie, cand mielul era un aliment foarte frecvent in alimentatia mea.

Printre toate preparatele delicioase pe care mama mi le pregatea atunci cand eram mic, imi amintesc mai ales o reteta delicioasa si foarte speciala: creier de miel pane. Acesta era un preparat pe care il gustam de 2, 3 ori pe luna. Macelarul la care se ducea mama, care era si bun prieten cu tata, spunea despre creierul de miel ca este unul dintre cele mai bune alimente pentru copii. Mama il pregatea folosind putina faina, si prajea totul intr-o tigaie cu putin ulei. La servire, adauga si un strop de zeama de lamaie. Ce delicios era! Un gust foarte delicat, imi amintesc ca se topea in gura, iar aciditatea din lamaie adauga o savoare in plus.

Dupa acea perioada nu am mai mancat, dar mi-a ramas ca o amintire nemaipomenita din copilarie!

Ma intreb daca voi gasi creier de miel, aici, in Romania. Pana acum nu am vazut niciodata, dar daca voi gasi, va fi o adevarata provocare pentru mine sa gatesc acest aliment. Sper ca si invitatilor mei sa le faca placere.

M-am nascut intr-o seara friguroasa si inzapezita de ianuarie, in anul 1977. Cred ca din acea zi mi se trage antipatia pentru zapada. Dar, in acelasi timp, ma gandesc ca frigul mi-a produs apetitul pentru gatit si mi-a deschis ochii spre lume.

Am avut sansa sa ma nasc in orasul pe care multi il considera capitala gastronomica a Frantei: Lyon. Tatal meu a condus un hotel de lux care avea un restaurant foarte bun, unchiul si matusa mea erau profesori la liceul hotelier din Grenoble (echivalentul in Romania ar fi scoala profesionala), iar nasul meu era chef intr-un restaurant excelent. In plus, mama, care avea un talent remarcabil la gatit, imi pregatea in fiecare zi cate un preparat diferit, mereu mai gustos decat precedentul; iar bunica mea, pe care o vizitam la sfarsit de saptamana, ma lua mereu cu ea la cumparaturi, si, cand reveneam acasa, o ajutam sa pregateasca masa pentru „cei mari”. Toti acesti oamneni mi-au permis sa imi dezvolt interesul pentru tot ce tine de bucatarie. Cum as fi putut sa nu ma transform intr-un mare gurmand? J

Revenind la Lyon, acest oras este, intr-adevar, mult mai deosebit datorita culturii gastronomice pe care a dezvoltat-o. Aici oamenii traiesc pentru a manca. Eu m-am inspirat din exemplul lor. J

Cand parintii mei au hotarat sa ne mutam in Nisa, in 1986, m-am indragostit iremediabil de soare, caldura si, mai ales, de bucataria mediteraneana.

Ceea ce m-a impins definitiv spre gastronomie a fost un eveniment tragic pe care l-am trait; in 1993, mama mea a murit, in urma unei boli lungi si dureroase. Nu vreau sa intru in mai multe detalii legate de acest subiect, dar vreau sa spun ca astfel am ajuns sa gatesc zilnic, la varsta de 16 ani. Eu si tatal meu ramasesem singuri, departe de restul familei, si am fost nevoiti sa ne descurcam; astfel, am inceput sa ne impartim sarcinile in casa – unul gatea, celalat facea menajul…ar fi multe de povestit despre mine si tata in acea perioada.

Cert este ca, in timp ce alti adolescenti se duceau la discoteca, eu pregateam liste de retete si inventam diferite combinatii de ingrediente…pe scurt, dezvoltam ceea ce avea sa devina cea mai mare pasiune a vietii mele: gastronomia.

Dar in acel moment aceasta pasiune a ramas doar un hobby, pentru ca am ales un drum profesional diferit, Scoala de Comert. Aceasta scoala si, as zice eu, viata in general, m-au purtat prin multe locuri; am fost in Portugalia, in Belgia, in Olanda, in SUA, Japonia am vizitat-o de mai multe ori (multumesc, tata! J). Mi-am terminat studiile superioare in Scotia si apoi a urmat o scurta activitate profesionala in domeniul auto in Anglia.

In sfarsit, ajungem la anul 2000. Am venit in Romania, teren necunoscut, pentru o durata de 3 ani, pentru o societate franceza. Cand compania a vrut sa ma intorc in Franta, nu am acceptat, am preferat sa raman aici. Romania devenise pentru mine o a doua patrie. Desigur, am momente cand nu sunt foarte incantat de multe dintre lucrurile pe care le vad in aceasta tara. Dar ma simt atat de bine aici!

Dupa o perioada de ezitare, am decis sa pornesc intr-o aventura mai speciala, aceea care m-a dus la transformarea pasiunii mele mai vechi pentru gastronomie in activitate profesionala. Dar nu pentru a hrani oamenii, ci pentru a impartasi cu ei experientele mele, retetele si gusturile pe care le cunosc, prin intermediul Secrete de Chef.

Pentru mine, Secrete de Chef este un mare motiv de mandrie. Impreuna cu cele doua colege ale mele, Ana Maria Florea si Adina Vasiliu, si cu ajutorul colaboratorilor nostri, printre care vreau sa il mentionez pe dragul nostru fotograf, Corneliu David, ne-am lansat in domeniul gastronomic de media. In perioada cand am inceput munca la acest proiect, nu exista o alta revista de gastronomie pe acest segment de piata. Aparand in jurul datei de 29-30 septembrie 2005, Secrete de Chef a fost prima revista lifestyle de gastronomie din Romania.

22 de editii mai tarziu, a avansat si tehnologia. Internetul este din ce in ce mai prezent in viata tuturor; asa ca, iata-ma in fata voastra, comunicand direct, prin acest blog lansat in colaborare cu societatea Rockmedia. O sa fac tot posibilul sa fiu cat mai prezent pe aici. Mai ales, nu ezitati sa imi puneti intrebari, sa ma contactati. Pentru mine va fi o placere sa va raspund.

Pe curand!

Din cate stiu eu, maine este o zi importanta pentru fotbalul romanesc. Meciul de maine seara este esential pentru Mutu si colegii sai, in vederea calificarii la Campionatul Mondial 2010. Sincer, de cand locuiesc in Romania nu am avut parte de prea multe meciuri de campionat ale echipei nationale romanesti. In 2000, m-am stabilit aici la mijlocul verii, cand campionatul deja se terminase, si pana anul trecut, nu au mai existat alte calificari. M-am distrat foarte bine in 2008, cand Franta si Romania au fost adversare. Si acum ma distrez la fel, pentru ca cele doua echipe sunt, in continuare, in aceeasi grupa.

Revenind la meciul din aceasta seara, va propun o reteta de “snack” absolut delicioasa.

Cumparati cateva pungi de chips-uri “Nachos” (mie imi plac cele cu cascaval), un borcan de sos salsa (dulce sau picant - eu prefer dulce, sincer), un sos guacamole si cascaval. Asezati pe o tava ce urmeaza sa intre la cuptor chips-urile si varsati cele doua sosuri peste, incercand sa atingeti toate chips-urile. Dati cascavalul prin razatoare si presarati deasupra. Introduce-ti la cuptor pana cand cascavalul se topeste bine. Adaugati putin piper, de preferinta proaspat macinat. Se serveste cald. Preparatul va fi delicios, insotit de o bere rece!

Saptamana trecuta am fost destul de socat sa gasesc, intr-un magazin, ciocolata cu ardei iute. Este un amestec destul de neconventional!

Bunica mea, care locuia in Elvetia, imi aducea mereu ciocolata elvetiana; pot spune ca am crescut avand mereu la indemana cea mai buna ciocolata din lume. Si, totusi, gasesc acest amestec putin prea inovativ. Am gustat deja ciocolata cu trufe (ciuperci), si mi s-a parut ca are un gust…surprinzator.

Astfel, constat, in sfarsit, ca sunt putin traditional…macar atunci cand este vorba despre ciocolata. Nu imi plac amestecurile prea indraznete. Ciocolata cu ardei iute este, pentru mine, un amestec impotriva naturii.

Aceasta este marea intrebare careia nu ii gasesc raspuns…

Dupa ce a devenit membra a Uniunii Europene in 2007, Romania a inceput sa introduca schimbari de legislatie, pentru a se adapta la normele europene.

Restaurantele nu au scapat nici ele de acest fenomen. Astazi, toate restaurantele au obligatia de a avea amenajat un spatiu pentru nefumatori. Si acesta este ultimul pas inaintea unei interdictii totale in ceea ce priveste fumatul in spatiu public.

Am locuit in Anglia in perioada in care se putea fuma in cluburi, in baruri si in restaurante; si credeti-ma, se fuma foarte mult! O lege care sa interzica total fumatul in spatiul public nu avea multe sanse de a fi respectata! De aceea surpriza mea a fost foarte mare cand am constatat ca legile de interdictie a fumatului in Anglia au fost urmate in totalitate.

Poate o sa spuneti: „Da, dar noi, romanii, suntem latini, avem un spirit mai aprins.” Dar priviti la Italia! Chiar si acolo legile anti-fumat sunt respectate. Si dupa cativa ani de trai intr-un spatiu public „curat”, cu aer nepoluat, italienii nu vor sa mai dea inapoi.

Romania va deveni si ea o tara in care se va interzice fumatul in locurile publice. Este inevitabil! Fiind un nefumator care frecventeaza diferite restaurante, va pot spune ca astept acea zi cu nerabdare. Ziua in care voi pleca dintr-un restaurant fara sa simt ca am hainele impregnate de fum.

Saptamana trecuta, am avut o intalnire care s-a desfasurat la etajul 4 al Magazinului Unirea, in spatiul special amenajat cu diferite restaurante si fast food-uri. Peste tot erau panouri mari pe care scria: „Fumatul interzis!” Si, aproape la fiecare masa, era cineva care fuma. Mi s-a parut nu numai penibil faptul ca puteai taia fumul cu un cutit sub panouri pe care scria ca este interzis sa fumezi, dar mi-am si dat seama ca aceasta lege este calcata in picioare de oameni care nu se pot abtine. Si daca ar fi fost prima oara, as fi trecut cu vederea, dar cred ca a fost a mia oara cand am vazut situatii de acest gen.

Prieteni nefumatori, inca putina rabdare! In curand vom putea manca in toate restaurantele din Bucuresti si din tara fara sa ne supunem poluarii cancerigene a prietenilor nostri fumatori.

o noua reteta filmata… usoara de facut… si foarte apreciata de copii !

Duminica, la Prima TV, veti avea ocazie sa vedeti o reteta foarte gustoasa, pregatita impreuna cu Florentina si cu Mircea Zara de la MTV Romania… mmm… imi vine sa pregatesc inca una acum !

Timp de pregătire: 20 de minute

Ingrediente pentru 5 persoane :

salată verde, 5 ouă fierte tari, 2 cutii de anşoa, 1 castravete, 9 roşii, 3 cepe mici, 1 ardei gras (galben, rosu sau verde), o legătură de ridichi, un pumn de măsline negre, o legătură de busuioc (dacă doriţi), ulei de măsline, oţet, sare şi piper

Mod de preparare

Tăiaţi roşiile şi ardeii în bucăţi mici, iar restul legumelor in rondele. Adăugaţi fileurile de anşoa, busuiocul şi asezonaţi cu un sos preparat din ulei de măsline, oţet, sare şi piper. Această salată se serveşte prezentată în fiecare farfurie cu un ou fiert tăiat în patru.

Secretele chef-ului : Veţi remarca multe diferenţe între salatele servite de diferite restaurante, dar există anumite reguli stricte pentru a o prepara în mod autentic, la care cei din Nisa ţin foarte mult : toate legumele trebuie să fie crude şi proaspete, ceea ce exclude cartofii, sfecla roşie sau fasolea verde. Puteţi folosi ton sau anşoa, dar niciodată cele două împreună. În Nisa se foloseşte cu precădere anşoa, fiind mai ieftin decât tonul. Ultima regulă, foarte importantă: nu veţi găsi mozzarella sau alt tip de brânză într-o salată niçoisă autentică.

Puteti vedea in avanpremiera o prima imagina al Secrete de Chef, versiuna 2009… mai multe informatii in curand !

Timp de preparare: 15 minute

Timp de gatire: 20 minute

Ingrediente pentru 3-4 persoane:

o punga de 450 gr brocoli congelat ; o cutie de branza tofu (de preferinta cu gust de chimen) ; o cutie de 250 ml de lapte de cocos (sau echivalent de lapte de soia); o bucata de radacina de ghimbir de 4-5 cm ; o ceapa rosie ; 2 catei de usturoi ; putine seminte de susan ; sos de soia ; ulei de masline ; un varf de praf de curry ; sare, piper

Mod de preparare:

Tocati ceapa, usturoiul si bucata de ghimbir marunt.

Puneti-le la calit intr-o tigaie incinsa cu putin ulei de masline.

Lasati-le la rumenit.

Intre timp, taiati branza vegetala tofu in cubulete mici.

Adaugati tofu in tigaie. Lasati cateva minute.

Apoi adaugati bucatelele de brocoli si semintele de susan. Amestecati bine si lasati toate ingredientele la foc mic.

Apoi varsati laptele de cocos. Condimentati cu sare, piper si un varf de praf de curry.

Mai adaugati un pic de sos de soia (dupa gustul vostru).

Amestecati bine totul si acoperiti.

Mai lasati vreo 10 minute pe foc mic.

Servitit cald ! Pofta buna.