M-am nascut intr-o seara friguroasa si inzapezita de ianuarie, in anul 1977. Cred ca din acea zi mi se trage antipatia pentru zapada. Dar, in acelasi timp, ma gandesc ca frigul mi-a produs apetitul pentru gatit si mi-a deschis ochii spre lume.
Am avut sansa sa ma nasc in orasul pe care multi il considera capitala gastronomica a Frantei: Lyon. Tatal meu a condus un hotel de lux care avea un restaurant foarte bun, unchiul si matusa mea erau profesori la liceul hotelier din Grenoble (echivalentul in Romania ar fi scoala profesionala), iar nasul meu era chef intr-un restaurant excelent. In plus, mama, care avea un talent remarcabil la gatit, imi pregatea in fiecare zi cate un preparat diferit, mereu mai gustos decat precedentul; iar bunica mea, pe care o vizitam la sfarsit de saptamana, ma lua mereu cu ea la cumparaturi, si, cand reveneam acasa, o ajutam sa pregateasca masa pentru „cei mari”. Toti acesti oamneni mi-au permis sa imi dezvolt interesul pentru tot ce tine de bucatarie. Cum as fi putut sa nu ma transform intr-un mare gurmand? J
Revenind la Lyon, acest oras este, intr-adevar, mult mai deosebit datorita culturii gastronomice pe care a dezvoltat-o. Aici oamenii traiesc pentru a manca. Eu m-am inspirat din exemplul lor. J
Cand parintii mei au hotarat sa ne mutam in Nisa, in 1986, m-am indragostit iremediabil de soare, caldura si, mai ales, de bucataria mediteraneana.
Ceea ce m-a impins definitiv spre gastronomie a fost un eveniment tragic pe care l-am trait; in 1993, mama mea a murit, in urma unei boli lungi si dureroase. Nu vreau sa intru in mai multe detalii legate de acest subiect, dar vreau sa spun ca astfel am ajuns sa gatesc zilnic, la varsta de 16 ani. Eu si tatal meu ramasesem singuri, departe de restul familei, si am fost nevoiti sa ne descurcam; astfel, am inceput sa ne impartim sarcinile in casa – unul gatea, celalat facea menajul…ar fi multe de povestit despre mine si tata in acea perioada.
Cert este ca, in timp ce alti adolescenti se duceau la discoteca, eu pregateam liste de retete si inventam diferite combinatii de ingrediente…pe scurt, dezvoltam ceea ce avea sa devina cea mai mare pasiune a vietii mele: gastronomia.
Dar in acel moment aceasta pasiune a ramas doar un hobby, pentru ca am ales un drum profesional diferit, Scoala de Comert. Aceasta scoala si, as zice eu, viata in general, m-au purtat prin multe locuri; am fost in Portugalia, in Belgia, in Olanda, in SUA, Japonia am vizitat-o de mai multe ori (multumesc, tata! J). Mi-am terminat studiile superioare in Scotia si apoi a urmat o scurta activitate profesionala in domeniul auto in Anglia.
In sfarsit, ajungem la anul 2000. Am venit in Romania, teren necunoscut, pentru o durata de 3 ani, pentru o societate franceza. Cand compania a vrut sa ma intorc in Franta, nu am acceptat, am preferat sa raman aici. Romania devenise pentru mine o a doua patrie. Desigur, am momente cand nu sunt foarte incantat de multe dintre lucrurile pe care le vad in aceasta tara. Dar ma simt atat de bine aici!
Dupa o perioada de ezitare, am decis sa pornesc intr-o aventura mai speciala, aceea care m-a dus la transformarea pasiunii mele mai vechi pentru gastronomie in activitate profesionala. Dar nu pentru a hrani oamenii, ci pentru a impartasi cu ei experientele mele, retetele si gusturile pe care le cunosc, prin intermediul Secrete de Chef.
Pentru mine, Secrete de Chef este un mare motiv de mandrie. Impreuna cu cele doua colege ale mele, Ana Maria Florea si Adina Vasiliu, si cu ajutorul colaboratorilor nostri, printre care vreau sa il mentionez pe dragul nostru fotograf, Corneliu David, ne-am lansat in domeniul gastronomic de media. In perioada cand am inceput munca la acest proiect, nu exista o alta revista de gastronomie pe acest segment de piata. Aparand in jurul datei de 29-30 septembrie 2005, Secrete de Chef a fost prima revista lifestyle de gastronomie din Romania.
22 de editii mai tarziu, a avansat si tehnologia. Internetul este din ce in ce mai prezent in viata tuturor; asa ca, iata-ma in fata voastra, comunicand direct, prin acest blog lansat in colaborare cu societatea Rockmedia. O sa fac tot posibilul sa fiu cat mai prezent pe aici. Mai ales, nu ezitati sa imi puneti intrebari, sa ma contactati. Pentru mine va fi o placere sa va raspund.
Pe curand!
Bravo Jerome, frumos scris, frumos povestit. Chiar si eu care te stiu de atat de mult timp am ramas emotionata.
Bravo tie, Jerome!
Andra
02.04.2009 at 14:21
Minunata povestea! Ce-ar fi sa o dezvolti si sa o transformi intr-o carticica?!
intr-o carticica de bucate si de viata. “viata mea in retete de bucatarie” ![]()
In alta ordine de idei: de ce crezi ca Lyonul a dezvoltat mai mult decat alte locuri arta gastronomica? E o lumina mai aparte acolo, care creste apetitul?!
Bună seara Jerome,
Mă bucur că am aflat câte ceva din povestea vieţii tale de până acum. Deşi esti încă foarte tânăr ai văzut multe şi ai ce povesti-îmi închipui.
Ar fi foarte interesant de împărtăşit ce te-a făcut să rămâi aici, desfăşurând altă activitate cecât cea pentru care ai studiat, în loc să te întorci în patrie.
Sigur, poţi face asta oricând, şi tocmai de aceea probabil nici nu te grăbeşti încă s-o faci. Sper să ne spui mai multe despre felul cum se vede România prin ochii unui francez. Franţa a fost multă vreme socotită aici sora mai mare a României , iar românii învăţau ca primă iimbă străină limba franceză. Lucrurile s-au mai schimbat acum în privinţa limbii franceze, fiindcă cei care o cunosc nu prea au unde s-o utilizeze aici.
Să auzim de bine,
.-?
Copyright © 2008 www.jerome.ro. Toate drepturile rezervate.
Despre Jerome | Contact | Administrare