Notiţe gastronomice cu Jerome

Amintire… in octombrie 2008, am avut sansa de a participa la un eveniment de masura la hypermarket Real din Berceni… Enjoy the video !

Ingrediente: o salata verde; 100-150 gr de muguri de soia; 5 rosii uscate in ulei; 50 gr de felii de masline negre; 50 gr de alune caju; cateva frunze de menta
Pentru sos: mustar, lamaie, ulei de masline, ulei de alune de padure, sare, piper.
Mod de preparare: taiati menta in foite subtiri. Spalati si taiati salata verde in bucati. Taiati rosiile uscate in felii subtiri. Intr-un bol, amestecati salata cu rondele de masline, feliile de rosii uscate, muguri de soia, alune caju si menta. Pregatiti sosul intr-un bol: amestecati lamaia cu uleiul de masline, uleiul de alune de padure (daca nu stiti de unde sa il procurati, va pot da o adresa buna J ), putin mustar, sare si piper. Pofta buna!

Timp de pregătire: 20 de minute; Timp de gatire: 30 de minute

Ingrediente pentru 4 persoane:

3 vinete, 500 g de spanac bine spăalat şi curăţat, un ardei iute, 2 cepe, 3 căţei de usturoi,

2 linguri de curry, 3 linguri de făină, 50 ml de vin alb sec, puţin ulei de măsline, sare şi piper

Mod de preparare:

Tăiaţi vinetele în cuburi. Puneţi-le într-o strecurătoare, presăraţi sare şi lăsaţi-le acolo timp de 30 de minute până ce acestea se scurg de apă. Apoi, ştergeţi-le bine şi presăraţi puţină făină peste ele. Tocaţi mărunt ceapa, usturoiul şi ardeiul. Căliţi-le într-o tigaie, în puţin ulei de măsline. Adăugaţi apoi şi vinetele în tigaie şi lăsaţi-le acolo până se rumenesc bine. Turnaţi vinul alb şi lăsaţi totul pe foc câteva minute. Adăugaţi curry şi amestecaţi binetimp de cinci minute. Puneţi în tigaie şi frunzele de spanac. Săraţi, piperaţi şi amestecaţi bine. Lăsaţi totul pe foc timp de zece minute. Acest preparat se poate servi cu crutoane de pâine sau parmezan ras.

De cate ori ma duc la restaurant, m-am obisnuit sa dau bacsis in functie de felul in care sunt servit de chelner (si nu pentru a aprecia astfel calitatea mancarii servite). Cand ma duc la restaurant, nu o fac doar pentru a manca, ci si pentru a ma relaxa, pentru a uita un moment de problemele de zi cu zi. Si chelnerul este un element foarte important in obtinerea unei stari de buna-dispozitie.

Dar, din nefericire, de multe ori chelnerii sunt persoane care nu stiu sa zambeasca, avem impresia ca ii deranjam, nu stiu sa se exprime corect (cateodata mi se pare ca vorbesc mai bine decat ei). « Nu stiu » este raspunsul pe care il detest cel mai mult. Un comportament neplacut din partea lor imi poate influenta seara. Dar atunci cand chelnerul este simpatic si simt ca pot discuta cu el si ca nu este doar un cititor de Menu, devin mult mai generos.

O data, un chelner mi-a dat de inteles ca serviciul inclus reprezinta 10 % din comanda!! Este asta o regula scrisa? Daca merg intr-un restaurant de lux si platesc 200 de Euro pentru patru persoane, trebuie sa las 20 de Euro (adica 80 de RON) in plus. Cred ca asta este o exagerare. In Statele Unite chelnerii stiu foarte bine ca prestatia lor le va determina salariul ; destul de des, ei nu au un salariu fix si traiesc doar din bacsis. Si chiar daca scrie 13 % pe notele de plata (daca imi amintesc eu bine), acest lucru nu ii impiedica sa fie foarte profesionisti. Deci, curaj, domnilor chelneri, fiti mai amabili, zambiti mai mult si veti primi mai mult respect si bacsisuri mai mari.

Acum doua saptamani am avut sansa sa fiu invitat la redeschiderea restaurantului Heritage, pe strada Polona. Celebrul restaurant Heritage, care acum trebuie sa isi asume « mostenirea » si trecutul sau. Un trecut recent destul de incarcat de probleme de comunicare evidente, cu o politica de pret si de clientela deplasate.

Pentru cei care nu cunosc foarte multe informatii despre acest restaurant, Heritage a fost primul local care s-a pozitionat ca oferind o gastronomie de inalta clasa in Romania. La deschiderea sa, in mai 2006, obiectivul anuntat a fost acela de a obtine prima stea Michelin din tara. Asteptari mari, rezultate destul de slabe. Restaurantul nu a fost niciodata bine primit, nici de clientii, care l-au catalogat ca fiind prea scump, nici de presa, care considera ca chef-ul este arogant si atmosfera este prea pretentioasa. Desi poate parea o atitudine normala pentru un restaurtant care doreste sa revolutioneze gastronomia din Romania, faptul ca au incercat sa scoata in evidenta anumite aspecte pe care le-au considerat negative in bucataria romaneasca, nu putea sa ii sprijine in demersul lor.

Va scutesc de detalii mai urate pe care le-am auzit din diferite surse despre restaurantul Heritage inainte de inchiderea sa de anul trecut.

Pentru redeschidere, restaurantul a angajat un nou chef francez, Richard Nael. Un chef foarte diferit de cel de dinaintea lui. Un chef care are o mare experienta culinara, si care a fost discipolul lui Paul Bocuse (recunsocut ca fiind cel mai mare chef francez). Inainte sa vina in Romania, Richard a fost chef in Miami. O persoana foarte prietenoasa, Richard pare a fi un chef ale carui talente merita sa fie recunoscute. Cred ca va reusi sa aduca un nou suflu la Heritage. Ideile lui legate de gastronomie imi plac foarte mult.

Ii urez mult noroc lui Richard si echipei lui; au in fata o misiune dificila, aceea de a transforma Heritage intr-un restaurant apreciat de clienti si de presa in egala masura, un restaurant unde nu trebuie sa intri cu 300 euro in buzunar.