Notiţe gastronomice cu Jerome

Ingrediente pentru 4 copii : 4 ouă ; un dovlecel ; un ardei roşu ; 100 g frunze de spanac, proaspăt spălate ; un căţel de usturoi ; cateva felii de măsline negre ; sare şi piper

Mod de preparare: Tăiaţi dovleceii în două pe lăţime. Tăiaţi două rondele de dovleceii pe care le veţi păstra pentru decor. Tăiaţi dovleceii în cubuleţe. Tăiaţi şi ardeiul gras în două pe lăţime. Tăiaţi în rondele, iar una o păstraţi pentru decor. Păstraţi şi câteva frunze de spanac pentru decor. Tăiaţi usturoiul în bucăţele. Bateţi ouăle pentru omletă şi asezonaţi cu sare şi piper. Într-o tigaie, adăugaţi ulei de măsline şi puneţi usturoiul şi o parte din frunzele de spanac. Adăugaţi şi bucăţile de ardei şi dovlecei, apoi restul de spanac. Lăsaţi ingredientele la călit, apoi adăugaţi ouăle bătute şi preparaţi omleta. După ce s-a făcut, decupaţi forme rotunde de omletă. Pentru faţă, decoraţi cu bucăţi de dovlecel, iar pentru ochi, cu măsline negre. Cu ardeiul roşu, formaţi buza, iar cu spanacul formaţi părul. Poftă bună!

Doamnelor si Domnilor, iata o noua experienta gastronomica pe care o putem trai, noi, cetatenii Bucurestiului! Pana acum nu am mai asistat personal la asa ceva!

Acum cateva zile am primit o invitatie interesanta, aceea de a merge la staurantul Zen Sushi, de pe Calea Serban Voda, nr. 86. Nimic ciudat, la prima vedere, dar tot pe inviatie se mentiona clar ca va fi vorba despre o sesiune de naked sushi! In plus, fotografia care insotea invitatia (si pe care am atasat-o) este mai mult decat graitoare.

Pentru mine, sa amesteci gastronomia cu frumusetea corporala este ceva aproape impotriva naturii. Ori te intereseaza sa gusti un preparat delicios, ori sa admiri o persoana incantatatoare. Nu amandoua in acelasi timp!

Cu toate acestea, existenta acestui restaurant mi se pare ceva destul de natural in peisajul bucurestean. Sunt aproape sigur ca va avea succes. Fiind un concept deja existent in alte tari, cu siguranta are adepti in mai multe regiuni de pe glob.

De cand am primit acest mail, am vorbit cu mai multe femei despre concept – colege, prietene, etc… Ca o prima reactie, toate s-a amuzat de idee. Dar cand au stat ceva mai mult sa se gandeasca….Sa mananci de pe corpul cuiva, chiar daca totul se intampla in conditii de igiena desavarsite (hrana este servita pe frunze de diferite feluri), nu este o experienta care sa incante pe toata lumea.

Dar, poate intr-o zi ma voi lasa tentat de o astfel de aventura; la urma urmelor, nu ar fi prima data cand sunt reticent vis-a-vis de o idee, dar pana la urma imi place foarte mult.

Amintire… in octombrie 2008, am avut sansa de a participa la un eveniment de masura la hypermarket Real din Berceni… Enjoy the video !

Ingrediente: o salata verde; 100-150 gr de muguri de soia; 5 rosii uscate in ulei; 50 gr de felii de masline negre; 50 gr de alune caju; cateva frunze de menta
Pentru sos: mustar, lamaie, ulei de masline, ulei de alune de padure, sare, piper.
Mod de preparare: taiati menta in foite subtiri. Spalati si taiati salata verde in bucati. Taiati rosiile uscate in felii subtiri. Intr-un bol, amestecati salata cu rondele de masline, feliile de rosii uscate, muguri de soia, alune caju si menta. Pregatiti sosul intr-un bol: amestecati lamaia cu uleiul de masline, uleiul de alune de padure (daca nu stiti de unde sa il procurati, va pot da o adresa buna J ), putin mustar, sare si piper. Pofta buna!

Timp de pregătire: 20 de minute; Timp de gatire: 30 de minute

Ingrediente pentru 4 persoane:

3 vinete, 500 g de spanac bine spăalat şi curăţat, un ardei iute, 2 cepe, 3 căţei de usturoi,

2 linguri de curry, 3 linguri de făină, 50 ml de vin alb sec, puţin ulei de măsline, sare şi piper

Mod de preparare:

Tăiaţi vinetele în cuburi. Puneţi-le într-o strecurătoare, presăraţi sare şi lăsaţi-le acolo timp de 30 de minute până ce acestea se scurg de apă. Apoi, ştergeţi-le bine şi presăraţi puţină făină peste ele. Tocaţi mărunt ceapa, usturoiul şi ardeiul. Căliţi-le într-o tigaie, în puţin ulei de măsline. Adăugaţi apoi şi vinetele în tigaie şi lăsaţi-le acolo până se rumenesc bine. Turnaţi vinul alb şi lăsaţi totul pe foc câteva minute. Adăugaţi curry şi amestecaţi binetimp de cinci minute. Puneţi în tigaie şi frunzele de spanac. Săraţi, piperaţi şi amestecaţi bine. Lăsaţi totul pe foc timp de zece minute. Acest preparat se poate servi cu crutoane de pâine sau parmezan ras.

De cate ori ma duc la restaurant, m-am obisnuit sa dau bacsis in functie de felul in care sunt servit de chelner (si nu pentru a aprecia astfel calitatea mancarii servite). Cand ma duc la restaurant, nu o fac doar pentru a manca, ci si pentru a ma relaxa, pentru a uita un moment de problemele de zi cu zi. Si chelnerul este un element foarte important in obtinerea unei stari de buna-dispozitie.

Dar, din nefericire, de multe ori chelnerii sunt persoane care nu stiu sa zambeasca, avem impresia ca ii deranjam, nu stiu sa se exprime corect (cateodata mi se pare ca vorbesc mai bine decat ei). « Nu stiu » este raspunsul pe care il detest cel mai mult. Un comportament neplacut din partea lor imi poate influenta seara. Dar atunci cand chelnerul este simpatic si simt ca pot discuta cu el si ca nu este doar un cititor de Menu, devin mult mai generos.

O data, un chelner mi-a dat de inteles ca serviciul inclus reprezinta 10 % din comanda!! Este asta o regula scrisa? Daca merg intr-un restaurant de lux si platesc 200 de Euro pentru patru persoane, trebuie sa las 20 de Euro (adica 80 de RON) in plus. Cred ca asta este o exagerare. In Statele Unite chelnerii stiu foarte bine ca prestatia lor le va determina salariul ; destul de des, ei nu au un salariu fix si traiesc doar din bacsis. Si chiar daca scrie 13 % pe notele de plata (daca imi amintesc eu bine), acest lucru nu ii impiedica sa fie foarte profesionisti. Deci, curaj, domnilor chelneri, fiti mai amabili, zambiti mai mult si veti primi mai mult respect si bacsisuri mai mari.

Acum doua saptamani am avut sansa sa fiu invitat la redeschiderea restaurantului Heritage, pe strada Polona. Celebrul restaurant Heritage, care acum trebuie sa isi asume « mostenirea » si trecutul sau. Un trecut recent destul de incarcat de probleme de comunicare evidente, cu o politica de pret si de clientela deplasate.

Pentru cei care nu cunosc foarte multe informatii despre acest restaurant, Heritage a fost primul local care s-a pozitionat ca oferind o gastronomie de inalta clasa in Romania. La deschiderea sa, in mai 2006, obiectivul anuntat a fost acela de a obtine prima stea Michelin din tara. Asteptari mari, rezultate destul de slabe. Restaurantul nu a fost niciodata bine primit, nici de clientii, care l-au catalogat ca fiind prea scump, nici de presa, care considera ca chef-ul este arogant si atmosfera este prea pretentioasa. Desi poate parea o atitudine normala pentru un restaurtant care doreste sa revolutioneze gastronomia din Romania, faptul ca au incercat sa scoata in evidenta anumite aspecte pe care le-au considerat negative in bucataria romaneasca, nu putea sa ii sprijine in demersul lor.

Va scutesc de detalii mai urate pe care le-am auzit din diferite surse despre restaurantul Heritage inainte de inchiderea sa de anul trecut.

Pentru redeschidere, restaurantul a angajat un nou chef francez, Richard Nael. Un chef foarte diferit de cel de dinaintea lui. Un chef care are o mare experienta culinara, si care a fost discipolul lui Paul Bocuse (recunsocut ca fiind cel mai mare chef francez). Inainte sa vina in Romania, Richard a fost chef in Miami. O persoana foarte prietenoasa, Richard pare a fi un chef ale carui talente merita sa fie recunoscute. Cred ca va reusi sa aduca un nou suflu la Heritage. Ideile lui legate de gastronomie imi plac foarte mult.

Ii urez mult noroc lui Richard si echipei lui; au in fata o misiune dificila, aceea de a transforma Heritage intr-un restaurant apreciat de clienti si de presa in egala masura, un restaurant unde nu trebuie sa intri cu 300 euro in buzunar.

acest reteta a fost difuzata duminica trecuta… o reteta minunata, sper sa va placa !

Timp de pregătire: 20 de minute; Timp de gătire: 15 minute

Ingrediente pentru patru persoane: 400 g de paste tip capellini; 250 g de mazăre; 4 felii mari de somon afumat; o ceapă; 100 g de smântână; o lămâie; o linguriţă de cimbru; 20 g de unt; sare şi piper

Mod de preparare: Într-o oală, fierbeţi mazărea alături de ceapa tăiată în patru. Într-o altă oală, fierbeţi pastele în funcţie de indicaţiile de pe ambalaj. Tăiaţi feliile de somon în lamele. Topiţi untul într-o tigaie şi adăugaţi somonul. Peste el radeţi coaja de la o lămâie şi adăugaţi mazărea scursă. Turnaţi smântâna şi asezonaţi cu sare şi piper. Puneţi pastele într-o farfurie şi puneţi somonul alături. Turnaţi peste ele sosul obţinut în tigaie.

Acum cateva zile am decis sa organizez o mica cina festiva de Paste. Voi invita cativa prieteni si voi gati ceva ce sper sa le placa.

Cu aceasta idee in cap, m-am dus sa imi fac cumparaturile pentru aceasta saptamana si am inceput sa ma uit dupa carne de miel prin hypermarket. Bineinteles ca nu o sa cumpar de acum, dar vreau sa prospectez putin piata. Inca nu am gasit, dar aceasta cautare mi-a adus aminte de o perioada din copilarie, cand mielul era un aliment foarte frecvent in alimentatia mea.

Printre toate preparatele delicioase pe care mama mi le pregatea atunci cand eram mic, imi amintesc mai ales o reteta delicioasa si foarte speciala: creier de miel pane. Acesta era un preparat pe care il gustam de 2, 3 ori pe luna. Macelarul la care se ducea mama, care era si bun prieten cu tata, spunea despre creierul de miel ca este unul dintre cele mai bune alimente pentru copii. Mama il pregatea folosind putina faina, si prajea totul intr-o tigaie cu putin ulei. La servire, adauga si un strop de zeama de lamaie. Ce delicios era! Un gust foarte delicat, imi amintesc ca se topea in gura, iar aciditatea din lamaie adauga o savoare in plus.

Dupa acea perioada nu am mai mancat, dar mi-a ramas ca o amintire nemaipomenita din copilarie!

Ma intreb daca voi gasi creier de miel, aici, in Romania. Pana acum nu am vazut niciodata, dar daca voi gasi, va fi o adevarata provocare pentru mine sa gatesc acest aliment. Sper ca si invitatilor mei sa le faca placere.

M-am nascut intr-o seara friguroasa si inzapezita de ianuarie, in anul 1977. Cred ca din acea zi mi se trage antipatia pentru zapada. Dar, in acelasi timp, ma gandesc ca frigul mi-a produs apetitul pentru gatit si mi-a deschis ochii spre lume.

Am avut sansa sa ma nasc in orasul pe care multi il considera capitala gastronomica a Frantei: Lyon. Tatal meu a condus un hotel de lux care avea un restaurant foarte bun, unchiul si matusa mea erau profesori la liceul hotelier din Grenoble (echivalentul in Romania ar fi scoala profesionala), iar nasul meu era chef intr-un restaurant excelent. In plus, mama, care avea un talent remarcabil la gatit, imi pregatea in fiecare zi cate un preparat diferit, mereu mai gustos decat precedentul; iar bunica mea, pe care o vizitam la sfarsit de saptamana, ma lua mereu cu ea la cumparaturi, si, cand reveneam acasa, o ajutam sa pregateasca masa pentru „cei mari”. Toti acesti oamneni mi-au permis sa imi dezvolt interesul pentru tot ce tine de bucatarie. Cum as fi putut sa nu ma transform intr-un mare gurmand? J

Revenind la Lyon, acest oras este, intr-adevar, mult mai deosebit datorita culturii gastronomice pe care a dezvoltat-o. Aici oamenii traiesc pentru a manca. Eu m-am inspirat din exemplul lor. J

Cand parintii mei au hotarat sa ne mutam in Nisa, in 1986, m-am indragostit iremediabil de soare, caldura si, mai ales, de bucataria mediteraneana.

Ceea ce m-a impins definitiv spre gastronomie a fost un eveniment tragic pe care l-am trait; in 1993, mama mea a murit, in urma unei boli lungi si dureroase. Nu vreau sa intru in mai multe detalii legate de acest subiect, dar vreau sa spun ca astfel am ajuns sa gatesc zilnic, la varsta de 16 ani. Eu si tatal meu ramasesem singuri, departe de restul familei, si am fost nevoiti sa ne descurcam; astfel, am inceput sa ne impartim sarcinile in casa – unul gatea, celalat facea menajul…ar fi multe de povestit despre mine si tata in acea perioada.

Cert este ca, in timp ce alti adolescenti se duceau la discoteca, eu pregateam liste de retete si inventam diferite combinatii de ingrediente…pe scurt, dezvoltam ceea ce avea sa devina cea mai mare pasiune a vietii mele: gastronomia.

Dar in acel moment aceasta pasiune a ramas doar un hobby, pentru ca am ales un drum profesional diferit, Scoala de Comert. Aceasta scoala si, as zice eu, viata in general, m-au purtat prin multe locuri; am fost in Portugalia, in Belgia, in Olanda, in SUA, Japonia am vizitat-o de mai multe ori (multumesc, tata! J). Mi-am terminat studiile superioare in Scotia si apoi a urmat o scurta activitate profesionala in domeniul auto in Anglia.

In sfarsit, ajungem la anul 2000. Am venit in Romania, teren necunoscut, pentru o durata de 3 ani, pentru o societate franceza. Cand compania a vrut sa ma intorc in Franta, nu am acceptat, am preferat sa raman aici. Romania devenise pentru mine o a doua patrie. Desigur, am momente cand nu sunt foarte incantat de multe dintre lucrurile pe care le vad in aceasta tara. Dar ma simt atat de bine aici!

Dupa o perioada de ezitare, am decis sa pornesc intr-o aventura mai speciala, aceea care m-a dus la transformarea pasiunii mele mai vechi pentru gastronomie in activitate profesionala. Dar nu pentru a hrani oamenii, ci pentru a impartasi cu ei experientele mele, retetele si gusturile pe care le cunosc, prin intermediul Secrete de Chef.

Pentru mine, Secrete de Chef este un mare motiv de mandrie. Impreuna cu cele doua colege ale mele, Ana Maria Florea si Adina Vasiliu, si cu ajutorul colaboratorilor nostri, printre care vreau sa il mentionez pe dragul nostru fotograf, Corneliu David, ne-am lansat in domeniul gastronomic de media. In perioada cand am inceput munca la acest proiect, nu exista o alta revista de gastronomie pe acest segment de piata. Aparand in jurul datei de 29-30 septembrie 2005, Secrete de Chef a fost prima revista lifestyle de gastronomie din Romania.

22 de editii mai tarziu, a avansat si tehnologia. Internetul este din ce in ce mai prezent in viata tuturor; asa ca, iata-ma in fata voastra, comunicand direct, prin acest blog lansat in colaborare cu societatea Rockmedia. O sa fac tot posibilul sa fiu cat mai prezent pe aici. Mai ales, nu ezitati sa imi puneti intrebari, sa ma contactati. Pentru mine va fi o placere sa va raspund.

Pe curand!