Notiţe gastronomice cu Jerome

Cat de repede trece timpul!
In ultima perioada nu prea am avut timp sa scriu, am fost foarte ocupat cu diverse activitati.
Acum doua saptamani, de exemplu, am fost invitat sa particip la un eveniment organizat la Sinaia de unul dintre partenerii principali ai Secrete de Chef. Cu aceasta ocazie am avut sansa sa cunosc o persoana exceptionala: Mircea Albulescu.
Ce personaj! Mi-a facut o mare placere sa am un mic dialog in franceza cu domnul Albulescu. Si am profitat de ocazie ca sa ii ofer Secrete de Chef-Ca la carte si ultimul numar al revistei – poate va gasi ceva apetisant ce va dori sa incerce si acasa….

Iata un episod pe care l-am trait, dar de care nu imi aduc aminte absolut deloc; insa familia mea mi-a vorbit atat de mult despre el, incat a devenit aproape o amintire personala.

Aveam vreo trei ani cand, intr- o duminica dimineata am plecat cu tata la cumparaturi. Ca de obicei, eram foarte cuminte J. Pe drumul de intoarcere tata a remarcat ca aveam ceva in gura. “Ce ai in gura, Jerome?” m-a intrebat. “O guma de mestecat, desigur”, i-am raspuns foarte linistit, continuand sa mestec. Tata a ramas fara glas. Nu isi amintea sa imi fi dat guma de mestecat, nici atunci, nici in alte ocazii. “Unde ai gasit-o?”, m-a intrebat nelinistit tata. “ Pe strada, pe jos”, i-am raspuns la fel de calm. “Da-mi repede ce ai in gura!” aproape a strigat tata la mine si m-a facut sa scuip guma de mestecat.

Si, iata, tocmai v-am relatat o poveste de care nu sunt foarte mandru. Eram atat de curios sa gust o guma de mestecat si nimeni nu vroia sa imi cumpere, pentru ca eram prea mic. Asa ca am recurs la propriile mele mijloace pentru a-mi satisface aceasta pofta atat de precoce.