Notiţe gastronomice cu Jerome

Doamnelor si Domnilor, iata o noua experienta gastronomica pe care o putem trai, noi, cetatenii Bucurestiului! Pana acum nu am mai asistat personal la asa ceva!

Acum cateva zile am primit o invitatie interesanta, aceea de a merge la staurantul Zen Sushi, de pe Calea Serban Voda, nr. 86. Nimic ciudat, la prima vedere, dar tot pe inviatie se mentiona clar ca va fi vorba despre o sesiune de naked sushi! In plus, fotografia care insotea invitatia (si pe care am atasat-o) este mai mult decat graitoare.

Pentru mine, sa amesteci gastronomia cu frumusetea corporala este ceva aproape impotriva naturii. Ori te intereseaza sa gusti un preparat delicios, ori sa admiri o persoana incantatatoare. Nu amandoua in acelasi timp!

Cu toate acestea, existenta acestui restaurant mi se pare ceva destul de natural in peisajul bucurestean. Sunt aproape sigur ca va avea succes. Fiind un concept deja existent in alte tari, cu siguranta are adepti in mai multe regiuni de pe glob.

De cand am primit acest mail, am vorbit cu mai multe femei despre concept – colege, prietene, etc… Ca o prima reactie, toate s-a amuzat de idee. Dar cand au stat ceva mai mult sa se gandeasca….Sa mananci de pe corpul cuiva, chiar daca totul se intampla in conditii de igiena desavarsite (hrana este servita pe frunze de diferite feluri), nu este o experienta care sa incante pe toata lumea.

Dar, poate intr-o zi ma voi lasa tentat de o astfel de aventura; la urma urmelor, nu ar fi prima data cand sunt reticent vis-a-vis de o idee, dar pana la urma imi place foarte mult.

De cate ori ma duc la restaurant, m-am obisnuit sa dau bacsis in functie de felul in care sunt servit de chelner (si nu pentru a aprecia astfel calitatea mancarii servite). Cand ma duc la restaurant, nu o fac doar pentru a manca, ci si pentru a ma relaxa, pentru a uita un moment de problemele de zi cu zi. Si chelnerul este un element foarte important in obtinerea unei stari de buna-dispozitie.

Dar, din nefericire, de multe ori chelnerii sunt persoane care nu stiu sa zambeasca, avem impresia ca ii deranjam, nu stiu sa se exprime corect (cateodata mi se pare ca vorbesc mai bine decat ei). « Nu stiu » este raspunsul pe care il detest cel mai mult. Un comportament neplacut din partea lor imi poate influenta seara. Dar atunci cand chelnerul este simpatic si simt ca pot discuta cu el si ca nu este doar un cititor de Menu, devin mult mai generos.

O data, un chelner mi-a dat de inteles ca serviciul inclus reprezinta 10 % din comanda!! Este asta o regula scrisa? Daca merg intr-un restaurant de lux si platesc 200 de Euro pentru patru persoane, trebuie sa las 20 de Euro (adica 80 de RON) in plus. Cred ca asta este o exagerare. In Statele Unite chelnerii stiu foarte bine ca prestatia lor le va determina salariul ; destul de des, ei nu au un salariu fix si traiesc doar din bacsis. Si chiar daca scrie 13 % pe notele de plata (daca imi amintesc eu bine), acest lucru nu ii impiedica sa fie foarte profesionisti. Deci, curaj, domnilor chelneri, fiti mai amabili, zambiti mai mult si veti primi mai mult respect si bacsisuri mai mari.

Acum doua saptamani am avut sansa sa fiu invitat la redeschiderea restaurantului Heritage, pe strada Polona. Celebrul restaurant Heritage, care acum trebuie sa isi asume « mostenirea » si trecutul sau. Un trecut recent destul de incarcat de probleme de comunicare evidente, cu o politica de pret si de clientela deplasate.

Pentru cei care nu cunosc foarte multe informatii despre acest restaurant, Heritage a fost primul local care s-a pozitionat ca oferind o gastronomie de inalta clasa in Romania. La deschiderea sa, in mai 2006, obiectivul anuntat a fost acela de a obtine prima stea Michelin din tara. Asteptari mari, rezultate destul de slabe. Restaurantul nu a fost niciodata bine primit, nici de clientii, care l-au catalogat ca fiind prea scump, nici de presa, care considera ca chef-ul este arogant si atmosfera este prea pretentioasa. Desi poate parea o atitudine normala pentru un restaurtant care doreste sa revolutioneze gastronomia din Romania, faptul ca au incercat sa scoata in evidenta anumite aspecte pe care le-au considerat negative in bucataria romaneasca, nu putea sa ii sprijine in demersul lor.

Va scutesc de detalii mai urate pe care le-am auzit din diferite surse despre restaurantul Heritage inainte de inchiderea sa de anul trecut.

Pentru redeschidere, restaurantul a angajat un nou chef francez, Richard Nael. Un chef foarte diferit de cel de dinaintea lui. Un chef care are o mare experienta culinara, si care a fost discipolul lui Paul Bocuse (recunsocut ca fiind cel mai mare chef francez). Inainte sa vina in Romania, Richard a fost chef in Miami. O persoana foarte prietenoasa, Richard pare a fi un chef ale carui talente merita sa fie recunoscute. Cred ca va reusi sa aduca un nou suflu la Heritage. Ideile lui legate de gastronomie imi plac foarte mult.

Ii urez mult noroc lui Richard si echipei lui; au in fata o misiune dificila, aceea de a transforma Heritage intr-un restaurant apreciat de clienti si de presa in egala masura, un restaurant unde nu trebuie sa intri cu 300 euro in buzunar.

Aceasta este marea intrebare careia nu ii gasesc raspuns…

Dupa ce a devenit membra a Uniunii Europene in 2007, Romania a inceput sa introduca schimbari de legislatie, pentru a se adapta la normele europene.

Restaurantele nu au scapat nici ele de acest fenomen. Astazi, toate restaurantele au obligatia de a avea amenajat un spatiu pentru nefumatori. Si acesta este ultimul pas inaintea unei interdictii totale in ceea ce priveste fumatul in spatiu public.

Am locuit in Anglia in perioada in care se putea fuma in cluburi, in baruri si in restaurante; si credeti-ma, se fuma foarte mult! O lege care sa interzica total fumatul in spatiul public nu avea multe sanse de a fi respectata! De aceea surpriza mea a fost foarte mare cand am constatat ca legile de interdictie a fumatului in Anglia au fost urmate in totalitate.

Poate o sa spuneti: „Da, dar noi, romanii, suntem latini, avem un spirit mai aprins.” Dar priviti la Italia! Chiar si acolo legile anti-fumat sunt respectate. Si dupa cativa ani de trai intr-un spatiu public „curat”, cu aer nepoluat, italienii nu vor sa mai dea inapoi.

Romania va deveni si ea o tara in care se va interzice fumatul in locurile publice. Este inevitabil! Fiind un nefumator care frecventeaza diferite restaurante, va pot spune ca astept acea zi cu nerabdare. Ziua in care voi pleca dintr-un restaurant fara sa simt ca am hainele impregnate de fum.

Saptamana trecuta, am avut o intalnire care s-a desfasurat la etajul 4 al Magazinului Unirea, in spatiul special amenajat cu diferite restaurante si fast food-uri. Peste tot erau panouri mari pe care scria: „Fumatul interzis!” Si, aproape la fiecare masa, era cineva care fuma. Mi s-a parut nu numai penibil faptul ca puteai taia fumul cu un cutit sub panouri pe care scria ca este interzis sa fumezi, dar mi-am si dat seama ca aceasta lege este calcata in picioare de oameni care nu se pot abtine. Si daca ar fi fost prima oara, as fi trecut cu vederea, dar cred ca a fost a mia oara cand am vazut situatii de acest gen.

Prieteni nefumatori, inca putina rabdare! In curand vom putea manca in toate restaurantele din Bucuresti si din tara fara sa ne supunem poluarii cancerigene a prietenilor nostri fumatori.

In sfarsit, Chocolat, celebrul restaurant cu cele mai bune prajituri din Bucuresti (din punctul meu de vedere), a deschis a doua locatie in Bucuresti… Dupa locatia de pe Stravopoleos, acum exista un nou restaurant pe strada Radu Beller, chiar langa restaurantul Dantes si langa Nic. Am inteles de la Teo Constantinescu, patronul Chocolat, ca urmeaza inca o locatie in curand… Sa fie cat mai multe posibile ! Longue vie a Chocolat ! Si hai sa va spun un secret : prajitura mea preferata acolo este « Raza de Soare », o creatie originala a lui Teo. Este o crema de vanilie, cu zmeura, cu o bezea lejera… Este minunata ! Incercati cu incredere !

Saptamana trecuta am fost la un restaurant cu cateva prieteni. Era un pic cam tarziu in seara respectiva, ceva de gen 21:30-22:00. Eram un grup de vreo 15 persoane. Intram in acest restaurant, pe strada Eminescu, RESTAURANT VENETIA… bine inteles cu specific italianesc ! Cunoastam acest restaurant, de cateva ori am mancat acolo si a fost OK.

Facem comanda… Alegerea mea fiind pizza cu prosciutto crudo. 2 din prietenii mei face aceasi alegere. Dupa 30 de minute, vine mancare pe masa… pentru toata lumea, in afara de cele 3 pizze noastre. Asteptam, asteptam… inca 20 de minute. In sfarsit, dupa ce toata lumea a terminat de mancat, vine cele 3 pizze asteptate !!! Dar, ce mare dezamagire… nu erau cu prosciutto crudo, dar… cu sunca de praga !!! :(( Vine ospatar la noi, si dupa ce ne certam cu cel, recunoaste ca au gresit… Dar nu spune nici nu face nimic mai mult ! Dupa 10 minute, revine cu… o farfurie cu prosciutto crudo ! Ce dezamagire, din nou… Cum poate un restaurant, care are pretentii de a fi de calitate inalta (cel putin, cand ne uitam la preturi…), sa rezolva o greseala de a lor in acest fel ? Imi sa pare inadmisibil. Un restaurant cu pretentii adevarate ar fi luat pizze inapoi, cu scuzele de rigoare, si adus pizze comandate… Dar asa, probabil ca s-au scos la cheltuile, si probabil ca fiind tarziu, bucatar nu mai avea chef de gati…

Asa ca… daca mergeti, nu numai la Restaurant Venetia, dar peste tot, aveti grija cum comandati pizza !